băcuiață
/bə.kuˈja.ʦə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) față de pernă folosită ca desagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băcuiață | băcuiețe |
| genitiv-dativ | băcuieței | băcuiețelor |
| vocativ | băcuiață | băcuiețelor |
| articulat | băcuiața | băcuiețele |