← înapoi la căutare

băbăcuță

/bə.bə'ku.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din babacă + sufixul -uță.

Definiții

  1. (înv. și reg.) diminutiv al lui babacă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbăbăcuțăbăbăcuți
genitiv-dativbăbăcuțeibăbăcuților
vocativbăbăcuțăbăbăcuților
articulatbăbăcuțabăbăcuții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică