bârfi
/bɨrˈfi/Etimologie
Etimologie necunoscută. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bârfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cârpă”, confer fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bârfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari.
Definiții
- (v.tranz., intranz., și refl.) a se vorbi de rău.
- (v.tranz.) a vorbi mult și fără rost.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bârfea | bârfeau |
Sinonime: 1: calomnia, 2: flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni
Antonime: elogia, lăuda