bârfit
/bɨr'fit/Definiții
- bârfeală
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bârfit | — |
| genitiv-dativ | bârfitului | — |
| vocativ | bârfitule | — |
| articulat | bârfitul | — |
bârfit
/bɨr'fit/Etimologie
Din a (se) bârfi.
Definiții
- vorbit de rău, ponegrit, defăimat, calomniat, clevetit.
bârfi
/bɨrˈfi/Etimologie
Etimologie necunoscută. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bârfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cârpă”, confer fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bârfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari.
Definiții
- (v.tranz., intranz., și refl.) a se vorbi de rău.
- (v.tranz.) a vorbi mult și fără rost.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bârfea | bârfeau |
Sinonime: 1: calomnia, 2: flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni
Antonime: elogia, lăuda
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică