bântui

Etimologie

Din maghiară bántani.

Definiții

1. (v.tranz. și intranz.) (despre forțele naturii: la pers. 3) a lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. a cutreiera.
2. (v.tranz.) (despre boli, războaie, năvăliri) a pustii, a devasta, a face ravagii.
3. (v.tranz.) (înv.) a împila, a chinui, a asupri.
4. (v.tranz.) (reg., în imprecații) a pedepsi, a bate.

Exemple

• Să (mă) bântuie (Dumnezeu)!

Declinare