bâiguială
/bɨj.guˈja.lə/Etimologie
Din a (se) bâigui + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bâiguială | bâiguieli |
| genitiv-dativ | bâiguielii | bâiguielilor |
| vocativ | bâiguială | bâiguielilor |
| articulat | bâiguiala | bâiguielile |