bâțâi
/bɨ.ʦɨˈi/Etimologie
Din bâț + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz. și tranz. refl.) a tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bâțâea | bâțâeau |
Din bâț + sufixul -âi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bâțâea | bâțâeau |
Din a (se) bâțâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bâțâit | bâțâituri |
| genitiv-dativ | bâțâitului | bâțâiturilor |
| vocativ | bâțâitule | bâțâiturilor |
| articulat | bâțâitul | bâțâiturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică