așezământ
/a.ʃe.zə'mɨnt/Etimologie
Din a așeza + sufixul (ă)mânt.
Definiții
- instituție creată pentru o activitate de folos obștesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | așezământ | așezăminte |
| genitiv-dativ | așezământului | așezămintelor |
| vocativ | așezământule | așezămintelor |
| articulat | așezământul | așezămintele |