avrămeasă
/a.vrəˈme̯a.sə/Etimologie
Poate din bulgară, rusă авран (avran), cu sufixul -easă. După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.
Definiții
- (bot.) veninariță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | avrămeasă | avrămese |
| genitiv-dativ | avrămesei | avrămeselor |
| vocativ | avrămeasă | avrămeselor |
| articulat | avrămeasa | avrămesele |
Sinonime: (bot.) barba-boierului, veninariță