avertismentul
/a.ver.tisˈmen.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din avertisment.
Definiții
- forma de singular articulat pentru avertisment.
avertisment
/a.ver.tis'ment/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză avertissement.
Definiții
- înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii).
- sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere.
- sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a sportivului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | avertisment | avertismente |
| genitiv-dativ | avertismentului | avertismentelor |
| vocativ | avertismentule | avertismentelor |
| articulat | avertismentul | avertismentele |