avantaj
/a.van'taʒ/Etimologie
Din franceză avantage.
Definiții
- folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul).
- favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva.
- superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | avantaj | avantaje |
| genitiv-dativ | avantajului | avantajelor |
| vocativ | avantajule | avantajelor |
| articulat | avantajul | avantajele |