avaet
/a.vaˈet/Etimologie
Din turcă havaet („venituri”).
Definiții
- impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII - XIX) de la cei care erau numiți în slujbe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | avaet | avaeturi |
| genitiv-dativ | avaetului | avaeturilor |
| vocativ | avaetule | avaeturilor |
| articulat | avaetul | avaeturile |