autovehicul
/a.u.to.veˈhi.kul/Etimologie
Din franceză autovéhicule.
Definiții
- vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autovehicul | autovehicule |
| genitiv-dativ | autovehiculului | autovehiculelor |
| vocativ | autovehiculule | autovehiculelor |
| articulat | autovehiculul | autovehiculele |