autotomie
/a.u.to.toˈmi.e/Etimologie
Din franceză autotomie.
Definiții
- proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autotomie | autotomii |
| genitiv-dativ | autotomiei | autotomiilor |
| vocativ | autotomie | autotomiilor |
| articulat | autotomia | autotomiile |