autoservire
/a.u.to.ser'vi.re/Etimologie
Din auto- + servire.
Definiții
- mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autoservire | autoserviri |
| genitiv-dativ | autoservirii | autoservirilor |
| vocativ | autoservire | autoservirilor |
| articulat | autoservirea | autoservirile |