← înapoi la căutare

autorități

/a.u.to.riˈtəʦʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din autoritate.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru autoritate.

autoritate

/a.u.to.riˈta.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză autorité < latină au(c)toritas, -atis.

Definiții

  1. drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.
  2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.
  3. reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.
  4. prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.
  5. persoană care se impune prin cunoștințelor sale, prin prestigiul său.

Exemple

  • Și-a întins autoritatea; se afla sub autoritate romană.
  • Autoritățile superioare de stat.
  • Reprezentantul autorității.
  • Cârmuiește cu deplină autoritate.
  • Se bucură de o mare autoritate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativautoritateautorități
genitiv-dativautoritățiiautorităților
articulatautoritateaautoritățile

Sinonime: 1: dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate, 2: for, organ, 3: putere, (astăzi, rar) stăpânire, 4: (înv.) stăpânire, 5: ascendent, considerație, influență, înrâurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit, somitate

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică