autopolenizare
/ˌa.u.to.po.le.niˈza.re/Etimologie
Din auto- + polenizare. După franceză auto-pollinisation.
Definiții
- (bot.) polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autopolenizare | autopolenizări |
| genitiv-dativ | autopolenizării | autopolenizărilor |
| vocativ | autopolenizare | autopolenizărilor |
| articulat | autopolenizarea | autopolenizările |
Sinonime: (bot.) autofecundare, autofecundație, cleistogamie