autonomie
/a.u.to.noˈmi.e/Etimologie
Din franceză autonomie < latină autonomia.
Definiții
- drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
- situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale.
- distanța maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autonomie | autonomii |
| genitiv-dativ | autonomiei | autonomiilor |
| vocativ | autonomie | autonomiilor |
| articulat | autonomia | autonomiile |