autoimpunere
/a.u.to.im.pu'ne.re/Etimologie
Din auto- + impunere.
Definiții
- contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autoimpunere | autoimpuneri |
| genitiv-dativ | autoimpunerii | autoimpunerilor |
| vocativ | autoimpunere | autoimpunerilor |
| articulat | autoimpunerea | autoimpunerile |