autogir
/a.u.toˈʤir/Etimologie
Din franceză autogire.
Definiții
- aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autogir | autogire |
| genitiv-dativ | autogirului | autogirelor |
| vocativ | autogirule | autogirelor |
| articulat | autogirul | autogirele |