autofecundare
/ˌa.u.to.fe.kunˈda.re/Etimologie
Din auto- + fecundare (după franceză autofécondation).
Definiții
- (la unele plante și specii inferioare de animale) fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autofecundare | autofecundări |
| genitiv-dativ | autofecundării | autofecundărilor |
| vocativ | autofecundare | autofecundărilor |
| articulat | autofecundarea | autofecundările |