← înapoi la căutare

autoelogiere

/a.u.to.e.lo.ʤiˈe.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) autoelogia.

Definiții

  1. acțiunea de a se autoelogia.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativautoelogiereautoelogieri
genitiv-dativautoelogieriiautoelogierilor
vocativautoelogiereautoelogierilor
articulatautoelogiereaautoelogierile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică