autodeterminare
/a.u.to.de.ter.mi'na.re/Etimologie
Din auto- + determinare (după franceză autodétermination, rusă самоопрeдeлeниe (samoopredelenie)).
Definiții
- principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; (p.ext.) ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autodeterminare | autodeterminări |
| genitiv-dativ | autodeterminării | autodeterminărilor |
| vocativ | autodeterminare | autodeterminărilor |
| articulat | autodeterminarea | autodeterminările |