autodafe
/a.u.to.daˈfe/Etimologie
Din franceză autodafé.
Definiții
- ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
- ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; (p.ext.) acțiune care duce la distrugerea prin foc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autodafe | autodafeuri |
| genitiv-dativ | autodafeului | autodafeurilor |
| vocativ | autodafeule | autodafeurilor |
| articulat | autodafeul | autodafeurile |