autocritică
/a.u.to'kri.ti.kə/Etimologie
Din autocritic.
Definiții
- analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autocritică | autocritici |
| genitiv-dativ | autocriticii | autocriticilor |
| vocativ | autocritică | autocriticilor |
| articulat | autocritica | autocriticile |