autoconducere
/a.u.to.kon'du.ʧe.re/Etimologie
Din auto- + conducere.
Definiții
- conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autoconducere | autoconduceri |
| genitiv-dativ | autoconducerii | autoconducerilor |
| vocativ | autoconducere | autoconducerilor |
| articulat | autoconducerea | autoconducerile |