autobrec
/a.u.toˈbrek/Etimologie
Din franceză, engleză autobreak.
Definiții
- automobil cu caroserie închisă, care poate transporta în comun un număr redus de persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autobrec | autobrecuri |
| genitiv-dativ | autobrecului | autobrecurilor |
| vocativ | autobrecule | autobrecurilor |
| articulat | autobrecul | autobrecurile |