autoanaliză
/a.u.to.a.naˈli.zə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din auto- + analiză.
Definiții
- analiză a propriei personalități (și conștiințe).
- (spec.) introspecție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | autoanaliză | autoanalize |
| genitiv-dativ | autoanalizei | autoanalizelor |
| vocativ | autoanaliză | autoanalizelor |
| articulat | autoanaliza | autoanalizele |
autoanaliza
/a.u.to.a.na.liˈza/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din auto- + a analiza.
Definiții
- (v.refl.) a-și face autoanaliza.
- (v.refl.) (spec.) a se supune introspecției.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | autoanaliza | autoanalizau |