autoamăgire
/a.u.to.a.məˈʤi.re/Etimologie
Din auto- + amăgire.
Definiții
- amăgire (intenționată) a propriei persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autoamăgire | autoamăgiri |
| genitiv-dativ | autoamăgirii | autoamăgirilor |
| vocativ | autoamăgire | autoamăgirilor |
| articulat | autoamăgirea | autoamăgirile |