← înapoi la căutare

autoafirmare

/a.u.to.a.firˈma.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) autoafirma.

Definiții

  1. faptul de a se autoafirma.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativautoafirmareautoafirmări
genitiv-dativautoafirmăriiautoafirmărilor
vocativautoafirmareautoafirmărilor
articulatautoafirmareaautoafirmările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică