← înapoi la căutare

autoacuzare

/a.u.to.a.kuˈza.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) autoacuza.

Definiții

  1. faptul de a se autoacuza.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativautoacuzareautoacuzări
genitiv-dativautoacuzăriiautoacuzărilor
vocativautoacuzareautoacuzărilor
articulatautoacuzareaautoacuzările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică