autoînsămânțare
/a.u.to.ɨn.sə.mɨn'ʦa.re/Etimologie
Din auto- + însămânțare.
Definiții
- (bot.) însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | autoînsămânțare | autoînsămânțări |
| genitiv-dativ | autoînsămânțării | autoînsămânțărilor |
| vocativ | autoînsămânțare | autoînsămânțărilor |
| articulat | autoînsămânțarea | autoînsămânțările |