auspiciu
/a.usˈpi.ʧju/Etimologie
Din latină auspicium, franceză auspice.
Definiții
- (în antichitatea romană) prevestire făcută de auguri; augur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | auspiciu | auspicii |
| genitiv-dativ | auspiciului | auspiciilor |
| vocativ | auspiciule | auspiciilor |
| articulat | auspiciul | auspiciile |