aureolă
/a.u.reˈo.lə/Etimologie
Din franceză auréole < latină ([[corona]]) aureola.
Definiții
- cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură.
- zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta.
- zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
- (fig.) strălucire, glorie, faimă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aureolă | aureole |
| genitiv-dativ | aureolei | aureolelor |
| vocativ | aureolă | aureolelor |
| articulat | aureola | aureolele |