aul
/aˈul/Etimologie
Din rusă аул (aul) < de origine turcică. Confer karaciai-balkară ауул (awul), bașchiră ауыл (awïl), kazahă ауыл (awıl) și turcă ağıl.
Definiții
- sat de munte în Crimeea, Caucaz și Asia Centrală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aul | aule |
| genitiv-dativ | aulului | aulelor |
| vocativ | aulule | aulelor |
| articulat | aulul | aulele |