augur
/awˈɡur/Etimologie
Din franceză augure.
Definiții
- (în antichitatea romană) preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate.
- prevestire făcută de auguri; auspiciu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | augur | auguri |
| genitiv-dativ | augurului | augurilor |
| vocativ | augurule | augurilor |
| articulat | augurul | augurii |