astrăgaci
/as.trəˈgaʧʲ/Etimologie
Origine incertă. Probabil din germană. Confer bulgară стръгаkи (străgaci) („răzuitor”).
Definiții
- instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | astrăgaci | astrăgace |
| genitiv-dativ | astrăgaciului | astrăgacelor |
| vocativ | astrăgaciule | astrăgacelor |
| articulat | astrăgaciul | astrăgacele |