astereală
/as.te're̯a.lə/Etimologie
Din astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, învechit, „pânză ordinară” < turcă) + sufixul -eală.
Definiții
- căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | astereală | astereli |
| genitiv-dativ | asterelii | asterelilor |
| vocativ | astereală | asterelilor |
| articulat | astereala | asterelile |