asonanță
/a.so'nan.ʦə/Etimologie
Din franceză assonance.
Definiții
- rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | asonanță | asonanțe |
| genitiv-dativ | asonanței | asonanțelor |
| articulat | asonanța | asonanțele |