asolament
/a.so.la'ment/Etimologie
Din franceză assolement.
Definiții
- tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | asolament | asolamente |
| genitiv-dativ | asolamentului | asolamentelor |
| vocativ | asolamentule | asolamentelor |
| articulat | asolamentul | asolamentele |