← înapoi la căutare

asolamentul

/a.so.laˈmen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din asolament.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru asolament.

asolament

/a.so.la'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză assolement.

Definiții

  1. tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativasolamentasolamente
genitiv-dativasolamentuluiasolamentelor
vocativasolamentuleasolamentelor
articulatasolamentulasolamentele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică