substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană, instituție, bun etc. care se asigură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | asigurată | asigurate |
| genitiv-dativ | asiguratei | asiguratelor |
| vocativ | asigurato | asiguratelor |
| articulat | asigurata | asiguratele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din prefixul a- + sigur (după franceză assurer, italiană assicurare).
Definiții
- (v.tranz.) a oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta.
- (v.tranz.) a da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința.
- (v.refl.) a-și lua toate măsurile de precauție.
- (v.tranz. și refl.) a încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun.
- (v.tranz.) a realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic.
Exemple
- Asigura pacea în țară.
- Asigura funcționarea neîntreruptă a uzinei.
- A asigura pe cineva de ceva.
- Se asigură împotriva accidentelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | asigura | asigurau |
Sinonime: 1: garanta, 2: încredința, (înv.) adeveri, încrede, sigura, 3: (ec.) (înv.) (se) asiguripsi, (se) siguripsi