asibilare
/a.si.bi'la.re/Etimologie
Din a (se) asibila.
Definiții
- fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | asibilare | asibilări |
| genitiv-dativ | asibilării | asibilărilor |
| vocativ | asibilareo | asibilărilor |
| articulat | asibilarea | asibilările |
Sinonime: asibilație