ascuțime
/as.ku'ʦi.me/Etimologie
Din a ascuți + sufixul -ime.
Definiții
- faptul de a fi ascuțit.
- (fig.) agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ascuțime | — |
| genitiv-dativ | ascuțimii | — |
| vocativ | ascuțime | — |
| articulat | ascuțimea | — |