ascultător
/as.kul.tə'tor/Etimologie
Din a asculta + sufixul -ător.
Definiții
- care ascultă; supus, docil.
Din a asculta + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ascultător | ascultători |
| genitiv-dativ | ascultătorului | ascultătorilor |
| vocativ | ascultătorule | ascultătorilor |
| articulat | ascultătorul | ascultătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică