artificiu
/ar.tiˈfi.ʧju/Etimologie
Din franceză artifice < latină artificium.
Definiții
- procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă).
- (mai ales la pl.) amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc.
- sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | artificiu | artificii |
| genitiv-dativ | artificiului | artificiilor |
| vocativ | artificiule | artificiilor |
| articulat | artificiul | artificiile |