← înapoi la căutare

articula

/ar.ti.ku'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză articuler < latină articulare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire.
  2. (v.tranz.) a pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.
  3. (v.refl.) a se lega prin articulații.

Exemple

  • Nu articulezi corect.
  • Locul unde se articulează un os.

Declinare

CazSingularPlural
verbarticulaarticulau

Sinonime: 1: pronunța, 2: scoate, 3: se încheia

Antonime: bâigui, bodogăni, bolborosi, bălmăji, îndruga, mormăi

articulat

/ar.ti.ku'lat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a articula.

Definiții

  1. (despre sunete, cuvinte etc.) pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii.
  2. (despre substantive sau despre un echivalent al lor) care are articol.
  3. cu articulații, format din articulații.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică