articula
/ar.ti.ku'la/Etimologie
Din franceză articuler < latină articulare.
Definiții
- (v.tranz.) a pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire.
- (v.tranz.) a pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.
- (v.refl.) a se lega prin articulații.
Exemple
- Nu articulezi corect.
- Locul unde se articulează un os.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | articula | articulau |
Sinonime: 1: pronunța, 2: scoate, 3: se încheia
Antonime: bâigui, bodogăni, bolborosi, bălmăji, îndruga, mormăi