arpagic
/ar.paˈʤik/Etimologie
Din turcă arpacik.
Definiții
- (bot.) (Allium cepa) ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare.
- (bot.) (Allium schoenoprasum) ceapă perenă pitică , foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arpagic | — |
| genitiv-dativ | arpagicului | — |
| articulat | arpagicul | — |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău, cepșoară, civetă