substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză arnica. Confer germană Arnika.
Definiții
- (bot.) (Arnica montana) plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | arnică | arnici |
| genitiv-dativ | arnicii | arnicilor |
| vocativ | arnică, arnico | arnicilor |
| articulat | arnica | arnicile |
Sinonime: (bot.) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic („catifea”). Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bulgară яреница, jarenica) nu pare potrivită. Din română provine probabil bulgară арнич (arnič) (Capidan, Raporturile, 220) și maghiară arninci (Candrea, Elemente, 406). Confer și sârbocroată јареница (jarenica).
Definiții
- bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | arnici | arniciuri |
| genitiv-dativ | arniciului | arniciurilor |
| vocativ | arniciule | arniciurilor |
| articulat | arniciul | arniciurile |