arnică
/ar'ni.kə/Etimologie
Din franceză arnica. Confer germană Arnika.
Definiții
- (bot.) (Arnica montana) plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arnică | arnici |
| genitiv-dativ | arnicii | arnicilor |
| vocativ | arnică, arnico | arnicilor |
| articulat | arnica | arnicile |
Sinonime: (bot.) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit